Acasă
Joburi Începe-ți cariera
Despre noi Tot ce trebuie să știi
Blog Știri și povești
Contact Să păstrăm legătura

Design and development by High Contrast

20 Challenges & 21 Stories cu Cristina Ticula

Am început 2020 având nevoie de o schimbare, cu multă hotărâre de a face pași mari pe mai multe niveluri, you know, toate acele lucruri la care începi să te gândești când te lovește realitatea că împlinești 30 de ani. În timp ce căutam cum să fac planurile să prindă viață, pandemia mi-a distrus toate visurile. Stare de urgență și carantină peste tot, am început să accept faptul că 2020 nu avea să fie anul meu, dar cu siguranță nu mă așteptam la tot ceea ce urma să aducă.

Anul 2020 a fost cel mai intens rollercoaster din orice punct de vedere (emoțional, intelectual, psihologic, fizic, depășind toate limitele răbdării) pe care l-am trăit până acum. A fost atât de intens încât cred că voi avea nevoie de încă cinci ani pentru a mă recupera și pentru a procesa toate evenimentele împachetate într-un singur an.

A venit luna martie și totul s-a mutat în online. Biroul de acasă, sala de sport de acasă, biserica online, Facetime în loc de vizite față-n față. Pe de o parte a fost extraordinar, a fost visul împlinit al oricărui introvertit, pe de altă parte, s-a simțit ca un coșmar îngrozitor. Niciodată nu mi-am imaginat că ceva poate fi atât de rău și atât de încântător în același timp.

Rutina mea nu s-a schimbat prea mult, cu excepția faptului că fac totul de acasă, iar anul acesta a dovedit tuturor scepticilor că sunt de fapt un adevărat introvertit pur-sânge. Deci, întreagul context de lockdown, distanțarea socială, mai puține aglomerații de evitat au creat o situație destul de confortabilă și revigorantă pentru mine (venind de la cineva care lucrează în resurse umane, oh, the irony!). La locul de muncă m-am simțit mai eficientă și mai puțin stresată, în ciuda volumului de muncă care a crescut considerabil, dar și datorită faptului că prietenii de la muncă îți pot face viața mai bună.

Este ciudat cum fiecare zi am simți-o mai lungă și mai scurtă în același timp. Timpul a început să se desfășoare într-un mod foarte straniu, de neînțeles și de neconceput. La un moment dat, am simțit că sunt în filmul Groundhog Day. Fiecare zi a început să semene din ce în ce mai mult cu cealaltă, am pierdut noțiunea orelor, zilelor, lunilor, anului. Am simțit că am mai mult timp la dispoziție și, în același timp, treburile și sarcinile se înmulțeau și le simțeam ca pe un ciclu nesfârșit, căruia îi era din ce în ce mai greu să îi faci față. Am fost extrem de productivă și incredibil de copleșită în același timp, cu un sentiment de împlinire, dar dorind numai să dorm continuu.

Ca orice persoană disciplinată, când am intrat în lockdown, am stabilit tot felul de obiective pentru a face mișcare (regulat și perseverent pe tot parcursul anului), pentru a găti mai des și sănătos (s-ar putea să fi trecut prin toate cărțile de bucate ale lui Jamie Oliver și să nu mă mai pot uita la vase și tigăi), să-mi fac munca cât de bine și eficient, chiar dacă volumul de muncă s-a triplat, dacă nu s-a înzecit, dar m-am scufundat adânc și în Netflix, HBO și o mulțime de cărți (mulțumesc Majorel pentru Bookster!). De asemenea, nu m-am considerat niciodată ca fiind un cumpărător compulsiv, dar când m-a lovit stresul, cărțile au început să fie livrate de nicăieri și banii au început să dispără magic din contul bancar. Who knew? Asta e, nu poți fi disciplinat cu totul, mai scapi și frâiele uneori. Bine că le-am scăpat în cărți. Banii pe care îi puteam economisi stau acum frumos în biblioteca sub forma unor cărți cu coperți frumoase. Pentru că da, nu e important doar conținutul, ci contează și ambalajul. Contrazice-mă dacă poți! And dear Lord, do we put a price tag on pretty….

În acest an, unele relații au devenit mai puternice și mai strânse, unele s-au răcit și au fost jelite, noi relații surprinzătoare au înflorit din situați neașteptate și unele au trebuit întrerupte for the sake of sanity (sau pentru a nu deveni un justițiar asemenea lui Batman, dar noi nu voi ști asta niciodată, nu-i așa?).

Aș descrie 2020, în sensul a ceea ce s-a întâmplat la nivel mondial, ca o combinație de Black Mirror, Westworld, Game of Thrones și The Simpsons. Am trecut prin toate, de la scenarii distopice la faze de „Dumnezeule, glumești, asta trebuie să fie o farsă, unde e camera ascunsă?”. Dacă ceva ar fi putut merge prost, cu siguranță s-a întâmplat mai rău. Dar în unii oameni au înflorit bunătatea, frumusețea, umanitate și a bit of hope was restored în humanity.

Hotărâtă să-mi mențin mintea sănătoasă, m-am retras în bula mea care constă în multe rugăciuni (Jesus, take the wheel), milioane de cărți (de la ficțiune la fizică and everything in between), cafea din plin, nenumărate căni de ceai, un munte de ciocolată, tot universul Star Wars (pentru prima dată am empatizat cu Darth Vader), toate variantele Star Trek (Picard și Spock cel logic și rațional au devenit zona mea de confort) și toate versiunile Sherlock Holmes (I mean, who doesn’t love Sherlock?). Și să nu uităm de universurile DC, Marvel  al supereroilor și The Big Bang Theory. Queen of geeks, nice to meet you!

Munca a putut deveni chiar plăcută alături de echipa minunată din care fac parte și de oamenii cu care colaborez, am descoperit prin tot haosul și toată nebunia cum să lucrăm mai bine împreună (cei ce mă cunosc știu relația mea cu haosul și cât de tare mă înspăimântă), sarcasmul ne-a apropiat (am împărtășit multe râsete și planuri de a descotorosi lumea de rău) și am ajuns la conștientizarea faptului că Dumnezeu a avut milă de această lume, lipsindu-ne de superputeri și creaturi mistice (am făcut suficient dezastru ca simpli oameni muritori de rând).

În multe privințe, sunt recunoscătoare pentru anul 2020 și pentru oamenii cu care sunt înconjurată, pentru toate lucrurile frumoase și minunate cu care ne-am putut îmbogăți lumea. A adus bucurie în moduri neașteptate, am descoperit cât de mult putem îndura și cât de repede ne putem adapta. Supraviețuind anului 2020 înseamnă că putem face față la mult mai mult și că suntem capabili de lucruri mult mai mărețe.

Acum vă rog să îmi dați o armată de cățeluși pufoși!